Vecinul cu calul murg
S-o dus cu nevasta-n târg
Și i-o cumpărat mărgele
Și trei rânduri de pingele
Și-amu’ strigă bărbătește:
– Hai nevastă și-o-nvârtește,
Sfarmă talpa de pământ
Să te joc cum n-ai știut!.
Strigătură:
Mă îndeamnă și mă-nvârte
Să fac în ciudă la multe
De pe șes și de la munte!.
Azi la joc bărbatu-i foc
Dați-vă și faceți loc
Că-i rostu’ de strigătură
Pe toloacă la strânsură,
Om juca, ne-om răcori
Vecinii nu ne-or grăi
Că de mult n-am mai jucat
Cam de când m-am măritat.
Strigătură:
Eu mă țin bine de el,
De el și de sumănel
Ca prea joacă mărunțel.
– Mai bărbate, floare rară
Mă joci scuturat de-aseară
De-o țin așa dau în boală
Și-am să zac în pat beteagă.
– Hai nevastă, dă-i și dă-i,
Să iasă foc din călcăi
Până-i arde-așa ca mine
Trebe’ să joci două zile.
Strigătură:
– Stai, că de mă scoți din fire
Nu m-oi potoli cinci zile.
Zi-mi scripcare, loc făceți
Că nu-s cea ce mă credeți,
Stați un pic ca să v-arăt
Că la joc toată-s prăpăd,
Ia’n dați-vă la o parte
C-am să joc și-n astă parte
C-am mâncat piper de mică.
Să fiu la joc sprintenică.
Strigătură:
Vreau să joc că este loc
N-am nici treabă, nici polog,
Nici de tors, nici de prășit,
Repejor că-i de-nvârtit!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de petrecere într-un sat, unde un cuplu dansează cu pasiune și bucurie. Femeia îl provoacă pe bărbat la dans, arătându-și energia și dorința de a se distra.