Lelița cu mult lipici
Tare place la voinici,
Pe unde merge, pe unde umblă
Vor flăcăii s-o ajungă,
Și se țin după ea scai
Loc pe drum de dânșii n-ai,
Ea se face că nu-i vede
Să facă-n ciudă la fete.
Strigătură: Lelișoară cu hurmuz
Bădiță gând rău ți-a pus.
Și iar verde trei frunzute,
Badea-i cu două drăguțe,
Una-s eu și alta tu,
Dar l-om lăsa la sfântul,
De s-ar face badea punte
Să vină să mă sărute,
Eu în ciudă am să-i fac
Și n-am să-l las că-i mare drac.
Strigătură: Mai bădiță, fă-ți un rost
Că eu tot oi fi ce-am fost!
Bade, parc-ai ‘nebunit
Ce drăguță ți-ai găsit,
Nevastă cu trei copii
Parcă-s satele pustii,
Pe cine-ai putea iubi
Numai când a o-ntâlni
Că toată ziua ești la lucru
Seara nu te lasă birtul.
Strigătură: Hai la joc și strigătură
Și cu fete pe măsură!
Bade, când mergi pe cărare
Te crezi că ești rupt din soare,
La lume te fudulești
Parcă n-am ști cine ești:
Ogorul ți-i plin de scai
Și-n covată n-ai mălai,
Ai vreo trei găini în curte,
Livada-i toată cucută,
Le cosește și le-adună
Și-ți fă streașină la șură,
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată atrăgătoare și efectul ei asupra băieților, combinată cu o satiră la adresa bărbaților căsătoriți care caută aventuri și a celor care se laudă cu lucruri pe care nu le au. Versurile sunt pline de umor și ironie, tipice strigăturilor.