Măi Ionică, spic de grâu
Aș fi vrut să nu te știu
De când dorul m-o pălit
Mințile mi-am rătăcit,
Că de când te știu pe tine
Moartea-mi trebuie, altul nime’.
De-ar ști mama cine-mi place,
Nici cămeșă nu mi-ar face,
Doar una din pânză rară
Și m-ar da pe ușa-afară,
Cămeșuică din urzică
Să mă satur de Ionică.
Joacă-mă, Ionică, tu,
Nu mă lăsa la altul
Eu vreau să joc cu ‘mneata
Nu mă lăsa altora,
De nu, merg la Câmpulung
Unde-s feciorii buluc.
Mie-mi place a juca
Cu drăguții altora,
Dar cu-al meu nu joace nime’
Ca mie nu-mi pare bine,
Și-am să joc să vadă satul,
Dușmancele crape-n patru,
Zi-mi, scripcare, cum îi vrea
Că ți-om da din ce-om avea,
Tot așa, nu te opri,
Pân’ soarele-a asfinți.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a fi cu Ionică, preferând moartea decât să fie cu altcineva. Ea își dorește să joace doar cu el și amenință că va merge în alt sat dacă nu-i este îndeplinită dorința. Totul culminând cu un joc sfidător față de dușmani.