Sofia Vicoveanca – Hai Fuguța, Măriuță

– Hai fuguța, Măriuță,
Pune calul la căruță,
De-i vedea că trage greu
A veni și mândrucul meu,
De-i vedea că trage bine
Ia-mă-n căruță cu tine
Numai nu ne vadă nimeni
Să fugim de gura lumii,
Haida, haida, să fugim
Mai în sus de țintirim,
Acolo să ne-ntâlnim
De-ale noastre să grăim.
– Hai, bade, la strâns de fragi
Că noi doi ne avem dragi
Și-om trăi ca frunza-n fagi
Chiar dacă suntem săraci,
Om trăi bine și noi
Ca și-acei cu șase boi
Și cu trei fălci de trifoi,
Cu multe turme de oi,
Badea-al meu îi om tăcut
Gura lui plătește mult
Că tăcerea-i o comoară
Ca lăcata la cămară.
Tot îmi zic oamenii-n sat
Să-mi bag mințile în cap
Să nu mă uit la calici
C-oi umbla numa-n opinci,
Ba mă uit, nu-mi pare rău
C-așa poartă neamul meu
Că-s din neam vechi de plugari
Și de vrednici gospodari,
Lumea rea poa’ să îmi spună
Că iubesc ca o nebună,
Gura lor n-o poți opri
Și ce mi-o fost dat, mi-a fi.
N-aibă badea nimica
Numai gura și cușma,
Ochii negri ca mura
Mă mulțumesc cu-atâta,
Câtă jele m-ar mânca
Cămeșuică eu i-oi da,
Bundiță și-un sumănel
Că îl port în suflețel,
Oamenii răi mă grăiesc
Cât în lună ei scornesc,
Povestească și scornească
Numai badea să-mi trăiască,
Urâtul și cu bogatul
Vor să stăpânească satul,
Ei nu știu că dragostea
Îi toată averea mea.