Strigătură:
Frunză veștedă-n grădină,
Zice lumea că-s bătrână,
Dar mi-i tânără ursita
Cât mai pot juca bătuta
Și hora din Pojorâta.
Asta-i hora mare
Leac la supărare
Cât am fost fătucă
O jucam cu toți pe luncă,
Asta-i horă veche
Joc fără pereche,
Hora-i din străbuni
Pentru tineri și bătrâni,
Hai cu toții legănat
C-așa-i jocu-adevărat.
Strigătură:
Și joc și mult și joc și bine
Parcă am scântei în mine,
Haida roată la pârău
Tot o fată și-un flăcău,
Unde-s ele, hop și eu!.
Ia’n poftiți cumătrii
În pas după fete,
Cu toți moșnegeii
Ce joacă-n rând cu flăcăii,
Poartă straie-alese
Cinste cui le țese
Și-n obraji bujori
Că li-i drag plaiul cu flori,
Haids, bade, sus opinca
Că joci cu lelea Domnica.
Strigătură:
Badea-nvârte horile
De te trec sudorile
Și când strigă și când joacă
Cu mândra care i dragă,
Arde iarba pe toloacă.
C-așa-i hora mare
Lăsată sub soare,
O păstrăm în sat
Cum ne-o fost pe lume dat,
O cinstim cu toții:
Moșii și nepoții,
Tineri și bătrâni,
Haidați oameni dragi și buni,
C-asta-i horă bătrânească
Cine-o joacă să trăiască
Și-a trăi cu horile
Ca iarba cu florile.
Sensul versurilor
Piesa celebrează hora, un dans tradițional românesc, ca un leac pentru supărare și o moștenire prețioasă transmisă din generație în generație. Versurile îndeamnă la bucurie, unitate și respect pentru tradiții, subliniind importanța păstrării acestui obicei străvechi.