Și iar verde trei alune,
Ce mi-o fost urât pe lume
Crâșma fără băutură
Și joc fără strigătură,
Că la joc mă-nveselesc
Și la crâșmă mă cinstesc
Că și-așa îmbătrânesc.
Aici joc și rup pingele
Și la crâșmă uit de rele,
Că bărbatu-i mânios
De-un an cânepă n-am tors,
Hai la joc bade Ilie
Că m-am pus pe veselie
Că de mâine cine știe.
Că de când joc pe aici
S-o rupt talpa la opinci,
Dar mâine le-oi tălpui
Și la joc iar oi veni,
Și-oi petrece până-n noapte
Până-n zori de ziua poate
Numai să am sănătate,
Nu-mi pasă de gura lumii
Câte zice, câte spune,
Eu să am picioare bune.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a trăi și de a petrece, ignorând grijile și judecățile celorlalți. Protagonista se dedică dansului și distracției, găsind alinare în crâșmă și în joc, indiferent de problemele cotidiene.