Frunzuliță-n vânt,
Fugi de-aici, urât!
Că mi-i drag să joc, că cânt,
Și iar rug de mură,
Bună sunt de gură
La cântat și strigătură,
Pe urât l-am blestemat
Și-am ieșit la joc în sat!
Dragu-mi-i să joc
Sârba din Mitoc
Cu tot satul la un loc,
Arde sub călcâi
Colbul drumului
Din cărarea bădelui,
Șade satul și se uită
Că la joc îs neîntrecută.
Zic vecinele
Că-mi plac horile
Și nu-mi torc fuioarele,
Vorba satului
Las-o focului,
N-aibă grijă torsului,
Eu fuiorul mi l-oi toarce,
Dar la joc să-mi deie pace,
Mi l-oi toarce, mi l-oi țese
La vecine nu le pese!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a dansa și cânta, ignorând criticile și îndatoririle cotidiene. Protagonista preferă să se bucure de viață alături de comunitate, lăsând deoparte grijile.