Frunzisoara verdea-i fost,
Rău mi-i, bine mi-o fost,
Bine mi-o fost, rău mi-i
Nu-mi mai vine a trăi.
Trag la rău ca alții-n bine,
Las’ să trag că n-am pe nime’,
De-aș avea pe oarecine
M-ar scoate din rău la bine.
Și-ar băga mâna în foc
Și m-ar scoate la noroc
Și m-aș duce, n-aș mai sta
Nici un pic pe-aicea.
Frunza pică-ngălbenită
Eu cânt doina că-s mâhnită,
Doinele mele nu-s bune
Că trag a amaraciune
Că-s mâncată de mult rău
Cum îi piatra în pârâu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și singurătate. Naratorul se simte prins într-o stare de rău, dorindu-și o schimbare și un ajutor din partea cuiva, dar simțindu-se abandonat.
