Iată-i săptămâna joi
De când n-ai mai fost la noi,
Tot te-aștept, poate-i veni,
Bădiță, de unde-i fi.
Bade-al meu departe șede
Mă tot uit și nu se vede,
Iaca-i seară-ndată-i patru
Tot l-aștept să-mi tragă pragul.
M-aș duce, zău, că m-aș duce
Ca să-i dau guriță dulce,
Să-i duc ceva să mănânce
Pân’ n-apucă să se culce.
Peste câmp și peste coastă
S-o lăsat o pâclă deasă,
Poate-i trudit de la lucru
Și de-aceea n-o venitu’,
Ostenit și plin de apă
Cum îi omul de la sapă.
Sensul versurilor
O femeie își așteaptă iubitul care lucrează la câmp. Ea își exprimă dorul și grija față de el, imaginându-și oboseala lui după o zi de muncă.