Verde frunză trei caline,
De te duci cumva în lume,
Ia-ți, mă rog, dorul cu tine
Nu-l lăsa păcat pe mine.
Eu vara mă duc la fân
Nu-ți pot duce doru-n sân
Că eu am de prășuit
Fiț-ar doru-afurisit.
Că eu bade-am de greblat
Și-al tău dor îi blestemat,
Când trag țolul să mă culc,
Hop, și el în așternut.
Eu bădiță am de lucru
Și-al tău dor îi ca butucul,
Mă rog, ia-mi-l de pe cap
Doar știi că m-am măritat,
Și-amu-am grijă de bărbat
De-altă pacoste am dat.
Sensul versurilor
O femeie măritată respinge avansurile unui bărbat, invocând responsabilitățile gospodărești și noua ei viață de familie. Ea îi cere să-și ia dorul cu el, deoarece nu mai are loc pentru el în viața ei aglomerată și căsnicia ei.