Bade-al meu mai către seară
Vine și mă strigă-afară:
– Savetucă, ieși la poartă
Ca să te sărut o dată,
O dată, de zece ori
Că din asta n-ai să mori.
– Hei, Vasile, cum aș merge,
Dar mămuca mă pândește
Stă-n cămară ghemuită
Cu cociorba pregătită,
Ia să-ncerc să ies afară
Și-ai vedea ce scărmăneală.
– Dă-mi, mamucă, cofa-n mână
S-aduc apă din fântână!
– Las’ c-a merge Niculuș
Că afară-i lunecuș,
Lunecușu-i cu pricină
Și te strigă la fântână.
Mama trage cu ochiul
La Vasile, săracul
Și Vasile bată-l vina
Strigă cât îl ține gura:
– Savetucă, de când strig
M-am învinețit de frig!
– Cât a-i fi de-nvinețit
Cu mama nu-i de glumit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație amuzantă în care o fată, Savetuca, este curtată de Vasile, dar este supravegheată strict de mama ei. Dialogul dintre cei trei este plin de umor și subliniază dificultățile tinerilor îndrăgostiți de a se întâlni în ciuda obstacolelor.