Cine-mbătrânește omul
Dragostile și cu dorul,
Cel atins de dor și drag
Toată ziua stă beteag,
Stau și eu pe lângă poartă
Că bădița nu se-arată.
Batǎ-l trăsnetul de pui
Că de vreo trei zile nu-i,
M-am sucit, m-am învârtit
Nicăieri nu l-am zărit
Pe badea, mânce-l urâtul
Parcă l-o-nghițit pământul.
Stau pe prispă, ies la gard
Ca tăciunele tot ard,
Ard încet și fără fum
Și mă uit în lung de drum,
Stau la gard de-alaltăieri,
Dar bădița nicăieri,
Stau de-alaltăieri la poartă,
Dar bădița nu se-arată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și așteptare al unei fete tinere după bădița ei. Ea este cuprinsă de tristețe și neliniște, simțind că timpul se scurge greu în absența lui.