Hai flăcăi la strigătură
Pe imaș este strânsură!
Catrincioară cu trei fire
Să te pun iute pe mine
Și fuga la joc cu tine
Să nu-nceapă fără mine.
Să bat talpa, să bat locul
Pân’ mă fac roșie ca focul!
Să bat talpa apăsat
Că de mult n-am mai jucat
Cu-atâta lume din sat.
Că eu la joc de mă pornesc
Nu mai știu când să m-opresc
Și cu jocul de mă dau
Trei zile pe loc nu stau.
M-aș opri, dar nu mă lasă,
Picioarele-s păcătoase!
Hai la horă cine-o vrea
Și-a juca cine-o putea,
Cine nu-o mai rămânea,
Haida, hai!
Ca amuși îmbătrânesc
Picioarele se-ncâlcesc
Și opinca s-a desface,
Văi, vai, ce m-oi face?!
C-am trăit bine cu jocul
Ca și cuptorul cu focul,
Am trăit și-oi mai trăi
Cât pe lume-oi trebui!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a trăi și de a participa la dansurile tradiționale. Vorbitorul își exprimă pasiunea pentru dans și cum acesta îi aduce fericire, chiar și odată cu trecerea anilor.