Supărarea, bate-o, Doamne
Numa-n pat cu mine doarme
Eu mă-ntorc către perete,
Blestemata tot mă vede.
C-am trecut și eu odată
La cămașa desumbată
Și tu-n sân mi te-ai băgat
Și ca frunza m-ai uscat.
Supărare, supărare
Te-aș duce-n pârâu la vale
Și-aș pune pietre pe tine
Să nu mai superi pe nimeni
Să nu mai superi pe nimeni
Cum m-ai năcăjit pe mine
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de supărare și dezamăgire, personificând supărarea ca pe o entitate care aduce necazuri. Vorbitorul își dorește să scape de această supărare care îl urmărește constant.