Lume, nu căta norocul
Că nu-l găsești în tot locul,
Nici pe lângă drum nu crește,
Nici cu bani nu se plătește.
De-aș avea noroc pe lume
Nu m-aș tângui la nime’,
Doar un pic mi-ar fi de-ajuns
Cât să mă opresc din plâns.
Stai, noroace, un’ te duci
Te-am cătat prin văi, prin lunci,
Cât îs dealurile de lungi
Și hârtoapele de-adânci.
Și-am umblat din loc în loc
Pentru-o țâră de noroc,
Dar norocu-i din născare
Cine-l are cu el moare,
Cine-l vrea și-ntruna-l cătă
Nu-l găsește niciodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare zadarnică a norocului. Subliniază ideea că norocul este predestinat și căutarea lui continuă este inutilă, aducând doar dezamăgire.