Busuioc verde pe masă,
Vecina gălbinicioasă
Ce ești pe min’ mânioasă
Când mă vezi ieșind din casă?
Ce ești pe min’ mânioasă
Și pe mă-muca ciudoasă,
De ce m-o făcut frumoasă
Înaltă și mlădioasă?
Femeia lui Dumnezeu
Ce te ții de capul meu?
Că paharul nu ți-l beu’
Și nici drăguțul nu ți-l ieu.
Că drăguț de-ai fi avut
Grijă nu mi-ai fi ținut,
Și drăguț dacă aveai
Grijă nu mi-o mai duceai,
Vecina gălbinicioasă
Degeaba ești mânioasă!
Sensul versurilor
Piesa descrie invidia unei vecine față de frumusețea și tinerețea naratoarei. Aceasta din urmă o ironizează pe vecina geloasă, sugerând că, dacă ar fi avut un partener valoros, nu ar mai fi fost atât de preocupată de viața altora.
