Pe-nserat pe coastă
Fugea o nevastă
Din ochi lăcrimând
Cu foc blestemând:
– Am plecat în lume
Să nu ştiu de nime’
Ce-am lăsat în sat
Fie blestemat.
– Vin’ ‘napoi, vină,
Catrină, Catrină
Că oile tale
Fug pe plai la vale.
– Las’ să fugă, fugă
Lupii să le-ajungă
Şi pot să le-omoare
Pân’ la apus de soare.
– Vin’ ‘napoi, vină,
Catrină, Catrină,
Bărbăţelul tău
Zace-n pat mereu.
– Las’ să zacă, zacă
Moartea i se tragă
Căci cât am trăit
Rău m-o chinuit,
În sat nu mă-ntorc
De-ar fi s-ard în foc.
Sensul versurilor
O femeie fuge de trecutul ei marcat de suferință și blestemă tot ce a lăsat în urmă. Refuză să se întoarcă, preferând moartea decât să se confrunte din nou cu chinurile îndurate.