Ia, ziceți-mi, măi flăcăi,
Ziceți-mi cu foc
C-așa-i fata vicoveană
Moare după joc,
Vin flăcăii s-o asculte
La cămin în sat
Că-i bună și de gură,
Bună-i la cântat,
Și-uite-așa o țin întruna,
Zău, când mă pornesc,
Iaca, nu-mi mai tace gura
Nu pot s-o opresc!.
Scripcărui cu patru strune
Zi-mi pe plac așa
Gura mea toate le spune,
Ui și-așa!
Spune ghicitori și glume
Pe la șezători
Când se strâng seară de seară
Fete și feciori,
Eu le zic, ei mă ascultă
C-așa le-i pe plac
Și-amu-mi zic că-s vorbăreață
N-am ce să mă fac!.
Las’ să-mi zică, nu-mi pasă,
Zică-mi cât or vrea
C-așa-s eu de când mă știu,
Așa-i gura mea,
Mult mai cântă a mea gură
Cântece de dor
Când stau singurică-n casă,
Ori când sunt pe ogor,
Ia ascultați și voi feciori, bre,
Și vă-nveseliți
C-aista-i joc de doi
Haideți și-l porniți.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată din Vicovu de Sus, pricepută la cântat și la spus povești, fiind centrul atenției la șezători și petreceri. Ea este vorbăreață și cântă cântece de dor, invitând pe toți la joc și veselie.