Usucă-te rufă-n gard
Că diseară-i clacă-n sat,
Usucă-te rufă-n cui
De alta nădejde nu-i,
Te usucă mai degrabă
Ca să fiu prima la clacă.
Și-oi juca cu cine-oi vrea
C-are satul ce vedea:
Cămeșuica-i toată pui
Alta-n sat ca mine nu-i,
Nu știu toarce, nu știu coase,
Dar mă țin tare bățoasă.
Cu suveica nu știu da,
Nu știu țese, știu mânca,
La prășuit habar n-am,
Dar de toate vreau să am,
Nu știu pune-un lemn pe foc,
Dar la joc-s pe primul loc.
Nu-s frumoasă, nici n-am fost,
Pe frumoși din minți i-am scos,
Nu-s frumoasă, nici n-oi fi,
Pe frumoși i-oi amăgi
Și cât sunt de păcătoasă
Nu mă dau pe cea frumoasă.
Mărita-m-aș să nu șed
Numai câmpul să nu-l văd,
La câmp să lucre’ bărbatul
Pe mine mă doare capul,
Soacră-mea să-i dea mâncare
Că atâta fecior are,
Ia’n gândiți de nu zic bine
De mai știți alta ca mine
Că de când îi lumea lume
Nici n-o fost, nici n-o să fie!
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie care, deși nu se consideră frumoasă sau pricepută la treburile gospodărești, este extrem de încrezătoare în farmecul ei și în capacitatea de a-i manipula pe cei din jur. Ea preferă distracția și evitarea muncii, mizând pe faptul că se va căsători cu cineva care să o întrețină.