Doamne, ce m-am bucurat
Băiatu’ când s-a-nsurat.
Eram tare fericit
Că visu’ mi s-a-mplinit.
Aveam viața bucuroasă
Că mi-a adus nora-n casă.
Le dădeam bani și-ajutor
Pentru că sunt tat-al lor.
Deodată viața s-a schimbat
Nu știu ce-are al meu băiat
Că nimic nu-i mai convine
O vrea să scape de mine.
Aseară rău m-a durut
Fără să vreau am căzut.
Numai noră-mea m-a văzut
Și-a intrat în cas’ râzând.
Se certa cu-al meu băiat
C-am căzut și sunt bolnav.
Spunea că nu-i mai convine
Și vrea să scape de mine.
A venit al meu băiat
Și nici mâna nu mi-a dat.
S-a uitat urât la mine
Și m-a privit ca pe-un câine.
Nora și cu-al meu băiat
Cel mai rău m-au ofticat.
Mi-a făcut inima arsă
Ce noră periculoasă!
Doamne, cu ce le-am greșit?
Că nu le-am cerut nimic.
Le-am dat tot ce am avut
Le-am dat ultimul bănuț.
Doamne, nu le da ceva!
Da-le, numai soarta mea!
Poate-atuncea o să-nvețe
La anii de bătrânețe.
Doamne, nu le da ceva!
Da-le, numai soarta mea!
Poate-atuncea o să-nvețe
La anii de bătrânețe.
Sensul versurilor
Un tată se simte trădat și rănit de fiul său și de nora sa, după ce le-a oferit totul. El se întreabă cu ce a greșit și își dorește ca ei să simtă aceeași suferință la bătrânețe.