La casa cu poarta verde
Are mama doua fete
Apa-n cofa nu se vede
Niciun toc nu-i pe perete.
Le-o făcut mama frumoasa
Nici nu țese, nici nu coase
S-o gătit ca doua flori
Și așteaptă petitori.
Are mama gospodine
Nu le da la orisicine
Petitorii au venit
Pe care sa o mărit
Pe cea mica nu ni-o dau
Pe cea mare ei n-o vreau
Ori sunteți prea mofturosi
Ori n-aveti feciori frumosi
Ori nu vreți să-i însurați
Ori nu știți ce căutați.
Asta-i fată dacă-ți place
Alta mama nu mai face
Asta-i fată dacă-ți place
Pe cea mică las-o-n pace
Harnica-i și gospodină
Nu-i de-ai tăi, băieți Frăsâna
Frumoasa-i și credincioasă
Și-i sta bine preoteasa
Ca și-aseară a venit
Popa a nostru la petit
Nu mă tem că n-o mărit
Că vremea nu i-o trecut
N-o mărit eu la-ntâmplace
Eu ți-o dau pe ceea mare
Petitorii zic în grabă
Ca nu știa-face treaba
Toată treaba știa-face
Numa’ ca nu știa-ntoarce
Fii cuminte tu, Frăsâna
Nu scoate fata-n prajina
Nici tu când te-ai măritat
N-ai știut, s-ai învățat
Hai, Frăsâna, nu te face
Ca de fata mea nu-ți place
Nici a mea nu-i ca o floare
Dar al tău c-ii rupt din soare?
Asta-i fată dacă-ți place
Alta mama nu mai face
Hai, Frăsâna, facem pace?
Sensul versurilor
O mamă își laudă fiicele în fața potențialilor pețitori, subliniind calitățile lor și respingând criticile. Cântecul este o abordare umoristică a tradițiilor de măritiș.