La fereastra fata noastră
Dansează-n rochie albastră
N-a avut în veci perdea
Toată lumea o vedea.
Ai parai, dai
Dacă n-ai,
Înc-o tură stai.
Care cum se-nimeréa
Ochii-n față și-i băga
Stăteau ca la cinema
Dar nici unul nu plătea.
Timpu-tare se grăbește
Ea acuma îi plătește
Lumea toată dănțuiește
Ea preferă să privește
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată care dansează la fereastră, fiind admirată de mulți. Versurile sugerează o atmosferă de petrecere și atracție, dar și o notă de reflecție asupra trecerii timpului și a costurilor vieții.