Mi-am pus sufletul pe foaie și s-a rupt
Am pus de multe ori pariu și am pierdut
Deci nu e totul roz și-ncă zâmbesc
De multe ori să fiu singur e cam tot ce îmi doresc
Liniștea se lasă, multă gălăgie în cap
Mi-am promis atâtea chestii și-ncă trag să le fac
Și ce-i mai grav, că-i lupta interioară
Să-mi pun încrederea în tine-i mersul pe sfoară
Deci poa’ să meargă, poa’ să nu
E filmul prieteniei, prea puțini ce văd sfârșitul
Multă ură acumulată dar știu că totul trece
Oamenii-s de formă și nisipul dă să plece
Pământul mă așteaptă rece, totu-i limitat
Împart dragoste, știi? cu asta sunt înzestrat!
Aștept karma, în principiu așa mi-e arma
Vreau să scriu sub un copac înflorit să plece iarna.
Da, și când totul se schimbă
Eu vreau să văd bunătatea în oglindă
E o eliberare a sufletului și a minții
Momentul trist de multe ori m-a adus în fața foii
Dar știi ce m-am întrebat?
Oare momentul ăsta trist de care îți vorbesc
O să fie atât de important peste ceva timp?
Nu!
Și atunci.
Și-atunci mi-am dat seama.
Că n-am mai scris de-o vreme, pierdut prin galaxii
Dar am învățat că ești ce alegi și ce poți iubi
Sunt bogat și fără bani, am îmbrățișat ființa
Am ales să fiu bun, scutur de lacrimi penița
Totul pare greu dar sunt schimbarea ce-o doresc
Printre atâtea palme date am încercat să progresez
Îți zic și ție, ăsta-i secretul
Pentru orice faptă bună tu să n-ai regretul
Scriu cu negru dau culoare foii
Asta numesc eu soarele ce rupe armonia ploii
Nu fi mirat că-ți vorbesc de bunătate
Nu-i singura ce ne lipsește, le pot înșira pe toate
Multă pace în suflete pătate
Și multă bere rece pentru vagabonzi în noapte
Multă pace în suflete pătate
Și multă bere rece pentru vagabonzi în noapte
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre găsirea păcii interioare în ciuda greutăților vieții. Artistul își exprimă dorința de a răspândi bunătate și de a depăși obstacolele, găsind bogăție în simplitate și iubire.