Veți fi rege, hmmm.., ce interesant,
Toți vor face reverențe, hmmm.., ce palpitant,
Veți fi cel mai invidiat om din palat,
La înmormântarea dumneavoastră va plânge-un regat.
– Du-te, du-te, mi-aduci ghinion!
Vă veți petrece viața cu fundul pe tron. Aaaaa!
– Nu mă speria!
Poate într-o zi o să vă asasineze cineva.
Veți fi îngropat în hârtii,
Veți muri plin de birocrații,
Veți înnebuniiiiiiiiii!
Dar la casa de nebuni vă vor liniști.
– O să fug de aici, până nu-i prea târziu,
Nu în Vest, că în Vest pe nimeni nu știu,
Nici în Est, că în Est e cam pustiu,
Și din Nord nu se întoarce nimeni viu.
Bine, fug spre Sud, acum,
Las că-mi spun eu mie singur:
„DRUM BUN”!
Sensul versurilor
Piesa descrie teama de a ajunge rege și de a fi sufocat de responsabilități și birocrație, culminând cu o dorință de evadare spre sud. Protagonistul preferă să fugă decât să se confrunte cu o viață de constrângeri și potențială nebunie.