Omul Cu Sobolani – Mâinile Sus

A fost odată ca niciodată un om cu șobolani (Șobolani!)
I:
A fost odată o țară minunată
Din păcate, un pic… un pic cam populată
Cu tot felul de simpatici cu mintea poluată.
Poluată… cea mai frumoasă fată.
Erau patru voinici cu mintea dezlegată
Cu o imaginație un pic cam prea bogată.
Aveau fețe frumoase, buzunarul plin de lei
Țineau o zebră în casă, în casă și iarbă pe alei.
Cei patru voinici au plecat la drum
În urma lor au lăsat o dară de fum.
(Să se pună-n cap ca pe primul album)
S-au dus să se ducă să facă un drum.

Refren:
Trebuie să ridici mâinile sus,
Mâinile sus, mâinile sus
Poți să te lași, poți să te lași dus,
Mâinile sus, mâinile sus.
Dacă poți să ridici mâinile sus,
Mâinile sus, mâinile sus
Să m-anunți și pe mine dacă ai ceva de spus,
Mâinile sus, mâinile sus.

II:
Ce mai faceți, nu sunteți iubiți?
Nu aveți cumva un prieten părăsit?
Îl facem imediat un super-star
Îndrăgit de toată lumea (toată lumea?? da, mă, toată lumea!!)
Toată lumea să ridice mâinile sus
Mâinile sus, mâinile cât mai sus.

Refren:
Trebuie să ridici mâinile sus,
Mâinile sus, mâinile sus
Poți să te lași, poți să te lași dus,
Mâinile sus, mâinile sus.
Dacă poți să ridici mâinile sus,
Mâinile sus, mâinile sus
Să m-anunți și pe mine dacă ai ceva de spus,
Mâinile sus, mâinile sus.

III:
Cei patru s-au urcat într-o mașină albastră
Ce păcat, nu era a noastră
Am plecat cu toții în misiune specială
Regele ne așteaptă în haine de gală.
De la atâta râs până și școala mi se pare amuzantă
Am început să cred că viața e o fată toantă
O poantă făcută să te simți ca Henri, ca Henri Coandă.

Refren:
Trebuie să ridici mâinile sus,
Mâinile sus, mâinile sus
Poți să te lași, poți să te lași dus,
Mâinile sus, mâinile sus.
Dacă poți să ridici mâinile sus,
Mâinile sus, mâinile sus
Să m-anunți și pe mine dacă ai ceva de spus,
Mâinile sus, mâinile sus.
Mâinile sus, mâinile sus…