E-o maladie socială
Într-o lume superficială
Manipulatori de roboți
Uniți cu iubirea artificială
Decorează o estetică penală
Ca-n practica judiciară
Și-au mulți adepți
Tu decodează că o să primești indicii iar
Hipnotizați de fluxul aparențelor știri
De pe rețele, e greu să cauți mai departe
E un fel de Peretele
Că toate-s la fel ca piesa
Sunt câteva agenții de presă, restul indigo
Un pic schimbat, un pic plimbat prin diferite lese
Și-unii stăpâni își antrenează excesiv odraslele
Au virus în sânge pentru cine își conectează plasmele
D-aia se tot observă cum televizorul le guvernează casele
Și e setare din sertare să le susțină basmele
Interesul interesează interesant, e ca la jocuri
Devine mai greu să descifrezi un nivel mai înalt
O lungă perioadă de timp credeam că e vorba doar de bani
Da-i mult mai mult, e putere, dominarea a tot ce-i uman
Pe plan mondial. Și-un atac fără precedent asupra tuturor
De la bunici la copii, au pentru oricine câte-un rol
Și dacă ești indecis au pentru orice câte-un drog
Și dacă vezi acum diferit, și ce?
În ceva timp oricum o să uiți tot
Și pare un plan mare cu diferite nivele
Și trebuie să le vezi în ansamblu, altfel
Te pierzi prin ele. Da asta recomandă atenție la sistem
De la corporații la mass-media, la parlament și guvern
Și nu știu cine mai produce ceva
În București sunt mii de clădiri de birouri unde toată lumea
Vinde ceva. Unde toată lumea minte ceva
Sute de mii de corpuri programate
Oare cineva mai simte ceva?
Răspunsul-i afirmativ și asta deranjează mult de tot
D-asta forțează distracția minții până cedează și e de acord
Se completează nivele între ele cât să-ți bulverseze ieșirea
Constrâns de nevoi e greu.. să-ți lași liberă gândirea
Cămătari legali zis bancheri te păcălesc să te împrumute
Creându-ți o nevoie sau stimulând nevoia de a avea mai multe
Și te trezești că trebuie să plătești o viață întreagă
Unii ajung chiar să plătească cu o viață întreagă
Dealeri legali zis farmaciști te păcălesc conștient
Creându-ți iluzia salvatoare de medicament
Până te trezești că ai devenit dependent
Și dacă stai să te gândești nici nu mai gândești
Așa practic și coerent
Și astea-s doar câteva exemple de nivele
denivelate
Promovate să ți se pară că-s normale toate
Și-apar peste tot, ușor, lejer
Numai eu am 5 bănci și 5 farmacii doar într-o intersecție de cartier
Și discuția-i lungă, cât vrei revoluții
Și ei nu vor să se ajungă s-apară soluții
Cifra de afaceri nu e o cifră, e un număr fără număr
Atât de mulți bani încât nici în o sută de generații
Nu pot să-i număr
Și mintea fuge repede ca un fulger. Cu găuri în buget
Și cratere în cuget, noi trebuie să învățăm,
Să o luăm de la început, nu e timpul pierdut
Dar nici nu mai e timp de pierdut
Trenul vieții tale a ajuns în apropierea gării
Afara-i urât, dar inauntru e vara și adie vântul schimbării
Încearcă să fii mai bun de la a fi om bun
La a găsi ceva ce îți place și să devi din ce în ce mai bun
Demnitatea noastră trebuie să o reactivăm
Și să respingem atacul străinilor pe care de 25 de ani îi votăm
Că nu cred că vreunu-i român, poate-s nebun (poate-s nebun) dar niciun român adevărat
Nu ar face atât rău țării și pământului străbun
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății moderne, evidențiind manipularea prin mass-media, corporații și sistemul financiar. Îndeamnă la conștientizare și la reactivarea demnității personale pentru a respinge influențele negative și a căuta o viață mai autentică.