Politica e o doamnă specială cu pensia,
Când era tânără făcea mai multe, nu dădea doar impresia.
Nu mă suportă că sunt apatrid la partid,
Nu mă coafează și baba tunde ca Patrice.
În fine, lasă coafura,
Vreau egalitate ca afur-a, dar toți până azi m-au furat.
Dinozauri politici care iar proaspeți s-au jurat,
Te pregătești să dai, mai dai tu tun acum că iar treaba s-a fumat?.
Poporul român nu s-a trezit, mai stă, mai moțăie,
Se scarpină așteptând evoluția ca maimuțele.
Și ăștia ne dau probleme că știu că românu’ duce,
Plus că viața e amară și somnu-i dulce.
La alegeri n-ai ce alege și se vede,
Nu contează cine câștigă, noi pierdem.
Lustra încă există, e mândria lor,
Ne țin în întuneric că becu’ e al lor.
Refren:
Mă tot gândesc și mă gândesc până când,
Visăm la trezire? O și facem cât de cât?
Până atunci stăm toți în starea asta de amorțire,
Parcă spre nesimțire alunecând.
Pe drumul vieții rar merge sincron stâng-drept,
Scuză-mă, dar e dificil să mă-nclin stând drept,
Când capul mă-ndreaptă doar când plec,
Plin de gânduri și totuși de atâtea sunt sec.
Impozit de două cincimi să vă faceți vouă cin-cin,
În timp ce oamenii se sălbăticesc, ce zoo, ce circ?
Lăsați așa de ani,
Sărăcia devine o carie care nu se tratează nici cu bani.
Murim lent,
Pe drumul spre rai călătorim ilegal că nu ne permitem bilet.
Am face multe, dar ne permite legea?
Până ajungem să facem pe nebunii ca Obregia.
Asta e filmul,
Obiceiurile definesc caracterul, caracterul definește destinul.
Pare că suntem în expectativă,
Și vreau să se reaprindă flama, asta e o tentativă.
Refren:
Mă tot gândesc și mă gândesc până când,
Visăm la trezire? O și facem cât de cât?
Până atunci stăm toți în starea asta de amorțire,
Parcă spre nesimțire alunecând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de apatie și deznădejde față de situația politică și socială din România. Critica sistemul corupt și ineficient, evidențiind lipsa de speranță și starea de amorțire a poporului.