Știu ce am făcut
Și mai ales ce-am de făcut
M-am cunoscut, am ajuns să-mi vorbesc
Să mă ascult
Nu am nimic de pierdut
Binecuvântat că m-am născut
Și-mi folosesc puterile, nu ca arme ci ca scut
Dragostea topește frica, e un sentiment plăcut
Să începi să accepți absolut tot prin ce-ai trecut
Am salut ca de recrut
Pentru orice necunoscut
Dar la nevoie, de nevoie, am nevoie doar de un punct
Căci am frați, setați din tați
Care la fel sunt, grupați de mult în linii de apărare de temut
Trăim un atac brut, de progres contrafăcut
Și să-i spui sistem corupt, e un pleonasm crunt
Ne-au drogat cu idei, că timpul e prea scurt, prea scump
Să vorbești cu tine e absurd
Și sufletul ar fi cam surd
Revoluția vine din interior
O ignori, mori și atât..
Încă mai crezi că viața-i competiție?
Ai pierdut!
Nu mai sunt demult mut, mut
Atentia spre bine cu foame de lup, lupt
Rup sforile..
Sunt liber!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o trezire interioară și o eliberare de constrângerile impuse de societate. Individul își descoperă puterea interioară și refuză să mai participe la competiția distructivă, alegând să trăiască autentic și liber.