Asta e pentru tine, Tyna… Încă mai însemni ceva pentru mine.
Mă gândesc la acele clipe, când spuneai că mă iubești
Că dacă nu mă ai pe mine, nu se mai merită să trăiești
Dar acum știu că au fost doar vorbe spuse-n vânt
Chiar dacă, gândindu-mă la ele, mă-nfioară când le-ascult.
Tot ce-a fost între noi, nu cred că-o să mai fie
Am fi stat împreună tot timpul, am fi stat mii de zile
Sentimentele dintre noi, de-o dragoste atât de pură
Dar dacă de ele mă întrebi, prefer să tac din gură
Au rămas doar amintiri, din vise ce erau odată fapte
Vorbe spuse și-amagiri, s-au rezumat la șoapte
O relație ce părea a duce undeva
Chiar nu gândeam nicicând că se va sfârși cândva.
Îmi amintesc cu drag de ziua când ne-am cunoscut
Știu că, văzându-te prima oară, am rămas puțin cam mut
Dar pe măsură ce vorbeam, ceva se-nfiripa
O emoție nestăpânită, care m-a făcut să simt iubirea
Și apropiindu-mă ușor de buzele tale dulci ca mierea
Nu mă gândeam în acel moment că mă vei face să simt durerea
Cândva îmi vei spune că totul a luat sfârșit
Și voi sta nopți și zile punând versuri pe bit.
Ne iubeam așa de mult, zilele au trecut în zbor
Precum un vânt puternic ce poartă gingaș un nor
La fel de gingaș ca iubirea care o am pentru tine
O iubire pe care odată o aveai și pentru mine.
Îmi amintesc și-acum de vremea când ne întâlneam
Săreai în brațe la mine și cu ce foc ne sărutam
Te priveam printre lacrimi ce curgeau de fericire
Dar acum tot ce storc sunt doar lacrimi de mâhnire
Mă gândesc cum stăteam ore întregi îmbrățișați
Cine ne vedea spunea că noi suntem predestinați
Îmi spuneai că mă iubești, nu ne vom despărți
Dar când vorbeam despre dragoste, începeai să râzi
O dragoste care spuneai că va dura pe veci
Eu îți spuneam că nu te cred, că nu are cum, chiar nu-nțelegi.
Mă gândesc la chipul tău, erai atât de frumoasă
Erai un înger între nori, a poveștilor crăiasă
Buzele tale senzuale mă atrăgeau spre tine
Iar calmul tău de fier spunea că totul este bine
Îmi amintesc de clipa în care ne-am despărțit
Parcă mii de lăncii grele la pământ m-au doborât
Universul meu era întunecat că te-a pierdut
Erai soarele minții mele, cu care am crescut
Dar în momentul când ai lipsit o săptămână
Amândoi am cam cedat și am ajuns iar împreună
Și amândoi am pornit să fim iar ca la-nceput
Până când am ajuns să regret că te-am cunoscut.
Sufeream în tăcere, plângeam de supărare
Deoarece ți-am spus, nu va mai fi altă-mpăcare
Dar încă o lovitură am primit din partea ta
Una atât de dură ce m-a făcut să simt durerea
Nu vreau să te urăsc, dar inima mea o face
Încerc să te uit, dar conștiința nu-mi dă pace
Aș vrea încă o dată să-ți spun cât te iubesc
Dar conștiința nu mă lasă, spune să te urăsc
M-ai rănit prea mult, nu mai există cale de-mpăcare
Acum tot ce vreau e să dispari ca fumu-n zare
Degeaba vreau să fii cum eram la început
Acum vorbele tale se lovesc de mine ca de-un scut
Te-am iubit prea mult, tu m-ai rănit ca nicio fată
Și nu voi mai fi acel Omy de altă dată
Eu te voi uita, dar în inimă un loc se va menține
Un loc sumbru și rece ce te-așteaptă pe tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de suferința cauzată de finalul relației, dorindu-și să uite, dar fiind incapabil să scape de amintiri.