Pe trepte de altar sfărâmat,
În zări ce nu s-au deschis,
Cu sufletu-ți sângerând,
Cuvânt de blestem ai rostit.
Vântul în goană-a purtat
Taina-ți de nedescris,
Așteptarea
Ce-a fost în zadar!
Refren
De vei veni în zori de ziuă
Nu mă vei găsi, nu mă vei găsi.
De vei privi, privi în lumină,
Nu mă vei zări, nu mă vei zări.
Lacrimi ce-au înghețat
Pe-obraz în stâncă săpat,
Așteptând..
Drumuri pribege te-așteaptă
Să te poarte spre casă,
Nu vei veni,
Nu vei veni.
Refren
De vei veni în zori de ziuă
Nu mă vei găsi, nu mă vei găsi.
De vei privi, privi în lumină,
Nu mă vei zări, nu mă vei zări.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de așteptare zadarnică și deziluzia cauzată de absența cuiva drag. Vorbitorul se află într-o stare de melancolie, marcată de lacrimi înghețate și un sentiment de pierdere iremediabilă, conștient că persoana așteptată nu va mai veni.