Ochii tăi sunt ca pădurea toamna
Au accente ruginii și iubesc drama
Ochii tăi sunt ca o fantezie
Mi se ridică părul, mă faci să fiu mai vie
Dar privirile nu ne ajută
Și ochii care se tot văd
Niciodată nu se uită.
Ochii tăi căprui
Ochii tăi căprui
Nu-nțeleg ce-mi spui
Din ochii tăi căprui.
Ochii tăi căprui
Ochii tăi căprui
Fură inima oricui
Ochii tăi căprui.
Mirosul tău, dacă-l am, nu mai vreau oxigen
În oglinda ochilor tăi am harta spre Eden
Și tac, că de la început am știut în ce mă bag
Îmi iau pe mine o rochie albă de bumbac
Și după restaurant
Mergem acasă să-ți servesc desertul la pat
Dar privirile nu ne ajută
Și ochii care se tot văd
Niciodată nu se uită.
Ochii tăi căprui
Ochii tăi căprui
Nu-nțeleg ce-mi spui
Din ochii tăi căprui.
Ochii tăi căprui
Ochii tăi căprui
Fură inima oricui
Ochii tăi căprui
Sensul versurilor
Cântecul descrie atracția puternică față de cineva, concentrându-se pe ochii căprui ai persoanei respective. Ochii sunt văzuți ca o poartă către o lume de fantezie și dorință, dar există și o subtilă recunoaștere a faptului că simpla atracție vizuală nu este suficientă.