Tu pretină, tu vecină,
Ce-i dai la bărbat de cină?
Tu pretină, tu vecină,
Ce-i dai la bărbat de cină?
Zamă de cucută crudă,
Să nu vadă, să n-audă.
Da’ pentru drăguț ce faci?
Pită albă și colaci.
Da’ pentru drăguț ce faci?
Pită albă și colaci.
Și-o oiagă jumătate
Să rămâie înc-o noapte.
Măi bărbate blăstămate
Nu le băga-n samă toate.
Măi bărbate blăstămate
Nu le băga-n samă toate.
Că nevasta multe face
Bărbatu’ vede și tace.
Nevasta care-i frumoasă
Slobodă-i să se iubească.
Nevasta care-i frumoasă
Slobodă-i să se iubească.
Da’ nevasta care-i hâdă
Nu-i slobodă nici să râdă.
Da’ nevasta care-i hâdă
Nu-i slobodă nici să râdă.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă, într-o manieră satirică, o soție care își neglijează soțul, oferindu-i mâncare proastă, în timp ce își tratează amantul cu bunătăți. Versurile sugerează o critică la adresa relațiilor inegale și a rolurilor tradiționale din căsnicie.