N-am să-ți caut chipul irascibil,
N-am să-ți mai laud frumusețea,
Voi rămâne tandru și sensibil,
căci din viață face parte și tristețea.
Să nu m-aștepți să revin iară,
Să-ți mângâi sufletul de gheață,
căci n-am să bat a doua oară
la ușa ce mi s-a închis în față.
Aș fi vrut ca ochii tăi de ciocolată
să îi pot descrie în poeme,
însă fiind târziu de-acum încolo niciodată,
fii convinsă, glasul meu n-o să te cheme.
Să nu m-aștepți să revin iară,
Să-ți mângâi sufletul de gheață,
căci n-am să bat a doua oară
la ușa ce mi s-a închis în față.
Aș fi vrut măcar să terminăm frumos,
Amintirea dulce să ne fie,
Dar ne-am rătăcit și ce folos?
Știm și noi oricum, clipa-i târzie.
Să nu m-aștepți să revin iară,
Să-ți mângâi sufletul de gheață,
căci n-am să bat a doua oară
la ușa ce mi s-a închis în față.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și acceptarea unei despărțiri. Naratorul își exprimă dezamăgirea că relația nu a putut fi salvată și recunoaște că este prea târziu pentru a mai schimba ceva.