La televizor sunt telenovele, la munte și mare, se cântă manele.
În ziare-s femei cu prea multe mamele și toți la servici beau cafele și se uită la ele!
Dar țara-i frumoasă și viața e bună, românu-i de treabă deși mai înjură.
Partidul promite solemn că nu fură și-l prinzi că profită din plin de mama natură!
Dar „hai la mare” acolo e soare,
Acolo vom sta sub palmierii în floare,
Urcați cu toții mâinile goale în sus!
România progresează pe drumul ei către apus!
(România regresează și noi n-avem nimic de spus!).
Televizorul e astăzi un fel de bordel, copiii învață doar lucruri bune din el,
Țăranii au de toate de la export nici nu vor să mai știe.. dacă grâul s-a copt
Muncitorii se-aleg lideri de sindicat și uite-așa ajunge omul deodată foarte bogat
Și țara întreagă-i un imens șantier, vile mari cu piscine se înalță la cer!.
Ref.
La televizor sunt „telejurnale”, poți vedea crime faine, pe destule canale..
Bărbații vor fotbal multe sticle de bere, femeile vor luxul din telenovele!
Și așa o să treacă anu după an și vom ajunge cum zicea odată tătuca Brucan:
Că țara-i frumoasă deși locuită, că nația noastră e una tare deosebită! Ref
Sensul versurilor
Piesa este o parodie a vieții în România, criticând politicienii, mass-media și superficialitatea societății. Folosește un ton ironic și exagerări pentru a sublinia problemele și contrastele din țară.