Privesc în ochii tăi și nu mă pot abține
Să nu te-ntreb măcar, de ce tu iar ai plâns,
Că-ți văd privirea tristă, dar știu că nu-i de mine,
Pe chipul tău suav, să aduc un surâs.
Dar am să-ntind o mână și-o voi păstra acolo,
Iar de-i simți nevoia, să te ajuți de ea,
Că nici prin gând nu-mi trece, de pot să te ajut,
Eu să mă fac că plouă, iar tu s-adormi plângând.
O stea pe cerul meu ce-mi arată calea,
Mi se arată-n vis și-mi spuse că-ntr-o zi
Noi doi vegheați de Lună, îmbrățișați cu marea,
Și-o eternă dorință atunci s-ar împlini.
De-mi dai tu a ta mână, eu inima îți dau
S-o porți mereu cu tine, să ai grijă de ea
Și-o să clădim coperta în cartea vieții noastre
Ținând departe vrajma, trecând prin viața grea.
Purtat mă las de glasul ce mă trezește-n zori,
Purtat mă las spre chipul ce încă-mi dă fiori,
În zorii dimineții o voce de copil
Îmi spune „Tati, scoală, că deja e târziu…”.
Venind seara acasă, o văd zâmbind în prag,
Și doi copii la masă, sunt tot ce mi-e mai drag.
Și cu un zâmbet cald, ‘nainte de culcare
Ma roagă să le spun povești nemuritoare.
Și-n vis mi-apare iarăși a mea stea de demult
Și-mi pare că se stinge, să mă trezesc am vrut…
Și-apoi am înțeles, că scopul ei a fost
Să te găsesc pe tine, să-mi fac în viață rost.
Și mulți ani au trecut și mulți încă vor trece
Alături de tine și mă simt împlinit,
Îți mulțumesc iubito că n-ai lăsat să plece
Iubirea dintre noi… Sunt cel mai fericit!!
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste profundă și împlinitoare. Protagonistul își exprimă recunoștința pentru partenera sa, care l-a ajutat să-și găsească rostul în viață și să construiască o familie fericită. Mesajul central este despre importanța iubirii și a familiei în atingerea fericirii și a împlinirii personale.