Dor de copilărie.
E în lume un dor mare
Ce-l porți și nu te doare
Și-l porți cu bucurie,
Dorul de copilărie.
Refren:
Toți am fost copii odată,
Lângă mama, lângă tata
Nu-i om să nu își amintească
De căsuța părintească
Dar așa e viața lăsată
Să fii copil doar o dată
Și cei șapte ani de acasă
Să-i porți în suflet o viață.
Aș da tot cu bucurie
Pe-o zi de copilărie
Să mai fiu la sânul mamii,
Pe-o mână să-mi număr anii.
Vreau să mai fiu copil mic
Să mai am și eu bunici
Că bunicii-mi țineau parte
Nu-mi spuneau că nu se poate.
M-au lăsat să fac ce-am vrut
Ce spuneam eu era sfânt
Îmi spuneau povești de noapte
Și-mi făceau poftele toate
Dar așa e viața lăsată
Să fii copil doar o dată
Și cei șapte ani de acasă
Să-i porți în suflet o viață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru inocența și bucuriile copilăriei, amintindu-și de căldura familiei și de libertatea de a visa. Evocă sentimentul dulce-amar că acea perioadă a vieții este ireversibilă, dar amintirile rămân prețioase.