Nu e zi să nu se plângă,
Că-i pândit, că e furat.
Și, deprins mereu să strângă,
Strânge pietre la… ficat!
Sensul versurilor
Piesa descrie un avar care este constant preocupat de pierderea averii sale și trăiește într-o stare de frică și suspiciune. Metafora "strânge pietre la ficat" sugerează că lăcomia și teama îi provoacă suferință interioară.