Ochiul Strazii – Prezentul Din Trecut

Intro
Ca nu-ți place cum cânt, asta am înțeles,
Dar aici nu contează vocea, fii atent la vers.
Nu contează cât de gros sau subțire cânt,
Contează că vorbesc de România și asta mă face sfânt.

Refren:
Îmi e dor să trăiesc prezentul din trecut,
Mi-e dor de fostul bloc în care-am petrecut.
Totul s-a schimbat, nu mai e la fel,
Acum toți fură, dar tot n-au bani în portofel.

Am scris vreo 3 strofe despre România,
Însă sufletul mă roagă să-mi ajut patria.
Când ies pe stradă, totul e pustiu,
Mi-e dor de înainte… viața e grea, știu.
Îmi amintesc copiii cum se jucau pe străzi,
Cum seara-n fiecare scară se aruncau petarde.
Mi-e dor de fotbalul din fața blocului,
De ieșirile din stradă în timpul meciului.
Era generația de aur pe atunci la televizor,
Da-te, ba, să-l văd pe Hagi… ce mai jucător!
Ne vopseam pe față și coseam un tricolor,
Făceam zarvă pe stradă strigând m***e bulgarilor.
Ne rupeam bluzele când jucam toți pentru unu,
Și ce fugeam când jucam ascunsea ca nebunu.
Mi-e dor să stau în fața scării fără griji și probleme,
Să nu știu ce-s alea belele și teoreme.
Era multă gălăgie pe stradă și vecini stresați,
Băieții în fiecare zi combinau și erau combinați.
În ziua de atunci nu erau toți sparți,
Nu existau pe stradă numa copii drogați.
Cânta Mafia în fiecare seară la casetofon,
Nu Guță cu maneliștii pe calculator.
Nu se știa ce e aia iubire,
O pupa pe obraz și era prietenie.
Înainte frații erau frați,
Tot timpul oamenii erau ajutați.
Desigur, asta era în trecut,
Îmi place copilăria… ce-am mai petrecut!
Revin în strofa 2 cu prezentul și viitorul,
Și, frate, eu nu te acuz că-i folosit vorbitorul.

Refren:
Îmi e dor să trăiesc prezentul din trecut,
Mi-e dor de fostul bloc în care-am petrecut.
Totul s-a schimbat, nu mai e la fel,
Acum toți fură, dar tot n-au bani în portofel.

Cum ziceam în prima strofă, ce mai amintiri,
Aș vrea să mai am măcar o zi acele trăiri.
Cum ziceam la început, acum e pustiu,
Acum copiii au mess pe cap, sunt dependenți, știu.
Copiii în ziua de azi stau numai în casă,
Unii stau cu nasul în ecran, nici nu merg la masă.
Stau închiși între 4 pereți, nu ies afară,
Ei nu știu că e distracție, ei vorbesc de odinioară.
Se plâng că viața e grea și se trag în poze,
Noi ne încălzeam la soare, ei de la veioze.
Noi nu ne făceam poze că n-aveam cu ce,
Ei au aparate, noi da, nu-i cine știe ce.
Vor totul pe tavă cât ai da un click,
Eu știu cum se face banu, că l-am făcut de mic.
Stai să vezi ce greu o să le fie,
Când ai lor se-mbolnăvesc și plâng pe pensie.
Tre’ să iasă pe stradă ca să facă bani,
Și-or să fie toți vânați pe rând de mercenari.
Există și partea cealaltă, pe partea ciudată a străzii,
Unde dacă ai trecut, ești în ochiul prăzii.
Acolo sunt puștani care fură să trăiască,
Ar vrea, dar n-au unde să muncească.

Refren:
Îmi e dor să trăiesc prezentul din trecut,
Mi-e dor de fostul bloc în care-am petrecut.
Totul s-a schimbat, nu mai e la fel,
Acum toți fură, dar tot n-au bani în portofel.

Acum România e un stat jegos,
Scârbos, scandalos și plin de miros.
Miroase peste tot a sărăcie,
Dacă și în școli deloc nu se scrie.
Până și poliția ia mită și fură,
Păi c***e să nu-i fuți în gură?

Refren:
Îmi e dor să trăiesc prezentul din trecut,
Mi-e dor de fostul bloc în care-am petrecut.
Totul s-a schimbat, nu mai e la fel,
Acum toți fură, dar tot n-au bani în portofel.

Hai cu mine pe strada unde am copilărit,
Vino să îți arăt cum eu am trăit.
Strada asta se numește Bărbăteni,
Acum vreo 10 ani era plină de șmecheri.
Erau scandaluri,
se aruncau zaruri,
Copiii se jucau în scări cărți,
Iar vagabonzii plănuiau spargeri pe hărți.
Acum s-a golit cartierul, s-au mutat toți permanent,
Mai is doar hoții ce-l conduc de-acolo din parlament.
Viitorul nu mai sună deloc bine,
Ai grijă că toți vor să tragă pe tine.
Puștii de pe străzi vor muri de foame,
Vor muri degerati pe aici printre betoane.
Copiii de bani gata vor fi disperați,
Când vor rămâne fără bani, în ghene vor fi aruncați.
Or să moară, a lor averea se va termina,
Or să ajungă rău că nu le-a plăcut gândirea.
Parlamentul o să se ducă dracu’,
Va fi iar revoluție, va porni atacu.
Greve peste greve iară vor mai fi,
Nu vor mai exista deloc prietenii.
Ce va fi în viitor nici noi nu vom știi,
Doamne dă-ne minte, Doamne, doar tu știi.

Refren:
Îmi e dor să trăiesc prezentul din trecut,
Mi-e dor de fostul bloc în care-am petrecut.
Totul s-a schimbat, nu mai e la fel,
Acum toți fură, dar tot n-au bani în portofel.