De dimineață-mi spune mama,
Să iau seama azi ce fac,
Dar o trăznaie mintea-mi taie,
Știu pe mama cum s-o împac!
Voi fi cel mai bun copil,
Voi fi cel mai liniștit,
De-o să creadă sigur mama,
Cum, că m-am îmbolnăvit?!
R- Vreau să-mi spună mie,
Cine în copilărie,
La fel ca mai târziu în viață,
N-a făcut o boroboață!
În copilărie,
Ai atâta energie,
Și, atâtea-ți vin în minte,
Că nici nu poți,
Chiar dacă vrei să fii cuminte!
Nu pot să fiu cuminte,
Nu pot să fiu cuminte,
Nu pot să fiu cuminte.
Spune repede, tu poți?
Nu poți, nu poți! x2
Nu știu ce zi e ziua-n care,
Mai nimic nu s-a întâmplat,
Nimic nu m-a uimit și timpul,
A trecut neobservat!
M-aș întreba dacă aș fi cuminte,
Un copil prea liniștit,
Voi m-ați vrea ca mai înainte,
Fiindcă așa m-ați îndrăgit!
R- Vreau să-mi spună mie,
Cine în copilărie,
La fel ca mai târziu în viață,
N-a făcut o boroboață!
În copilărie,
Ai atâta energie,
Și, atâtea-ți vin în minte,
Că nici nu poți,
Chiar dacă vrei să fii cuminte!
Nu pot să fiu cuminte,
Nu pot să fiu cuminte,
Nu pot să fiu cuminte.
Spune repede, tu poți?
Nu poți, nu poți! x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă energia și dorința de a face trăznăi specifice copilăriei, în ciuda încercărilor de a fi cuminte. Refrenul subliniază ideea că este greu să te abții de la năzbâtii când ești copil.