Oxigen – Amintiri

Un sinucigaș mic într-o lume atât de mare
Plină cu droguri, femei și pistoale
Sătul până-n gât de muști, normal că-s deprimat
Să trăiesc mizer într-un sistem depravat
Turnam alcool de 40, chiar n-a contat deloc
Când am încercat, beat să mă arunc de pe bloc
Dar peste un an, când o să vedeți ce-am enumerat
Să-l comparați pe cel ce sunt cu cel care eram
Nu am cum să uit, momentele de singurătate
În care nici măcar ai mei nu mi-au putut fi aproape
Sau nopțile pe acoperiș când stăteam ca un bou
Când ziua actuală, mâine se-ntâmpla din nou
Priveam în spate, vedeam mulți oameni râzând
Iar în sufletul meu era un gol, in care stăteam plângând
Dar nu puteam să schimb nimic din ceea ce trăiam
Și simțeam că dacă mă înalț mă izbeam de tavan
Nopțile ce le petreceam urmărind un singur vis
Din păcate nici până în prezent nu s-au stins
Iar ce e de căcat e că recent s-au multiplicat
M-au urmărit atât de mult până m-au epuizat
Nu m-am mai simțit atât de jos de foarte mult timp
De cand placeam o zdreanță pe care nu puteam s-o-nghit
Dar motivul problemelor e asemănător
M-am îndrăgostit de-o fată, și am vrut să mor
Ce-i drept nu doar de asta, dar și ea a contribuit
La încercarea de a-mi duce viața la sfârșit
Toate astea pentru ca ce spuneam să nu fie încălcat
Nu voiam să mă îndrăgostesc unde altă dată am scuipat
Dar nu puteam controla ce era pentru acea fată
Și totuși, nu-i puteam spune totul de-odată
Eram prea pudic să-i zic d-asta nici n-am încercat
Poate d-asta trăiam ca un mort cu sufletu-n păcat
La școală, nici de cum nu era mai bine
Orice bârfă de-o auzeam era legată de mine
Dar am stat cu capul sus și urechile înfundate
Iar orice mă dărâma nu mă mai dădea pe spate
Auzeam „Hai c***e trezește-te nu mai fii așa de pesimist
Găsește scopul și nu mai fii tot timpul trist”
Dar cum să nu fii când se dădeau frați la cataramă
Și mă demoralizau când vedeam cum totul se destramă
N-am cum să uit, chiar dacă am încercat
Imaginea din ziar cu taică-miu încătușat
Iar ce era mai de c***t era ca era nevinovat
S-a rezolvat cu bani, ani si boli ce l-au cocoșat
N-am cum sa uit tot ajutorul oferit de-ai mei
Unor rude ce se poarta de parca au si uitat de ei
Și când zic rude mă refer la unchiul meu
Care mi-a dat peste cap viața, mai mereu
Săracul, ce-a ajuns e doar un bețiv notoriu
Și pentru ce a făcut sper să ajungă-n purgatoriu
Dar nu mai dau cu ură că n-am destulă pentru el
Oricum acum pentru mine e ca un fel de Dorel
In fine au trecut atatia ani, intamplari bune si rele
Unele au fost la timpul lor, dar altele prea devreme
Iar dupa toate astea, in tot acest timp
Eu am invatat sa iert dar si ca n-am cum sa uit

Sensul versurilor

Piesa descrie o luptă cu depresia, gânduri suicidare și probleme familiale. Artistul își amintește de momente dificile din trecut, inclusiv o tentativă de suicid, probleme cu legea ale tatălui său și relația dificilă cu un unchi.

Lasă un comentariu