Expresiv feat Acustic – Gânduri Spuse

[Strofa 1]
Au fost prea multe flori puse și gânduri spuse,
Au fost prea multe sentimente-ascunse și poate nu se…
Mai ajungea să plâng.
Au fost prea multe lacrimi ce inima-mi frâng…
Atunci când îngerii vor prinde și ei viață,
Voi ști că tu ai fost a vieții mele prefață.
Aș vrea să înțeleg de ce timpul se oprește,
De ce doar glasul tău este cel ce mă rănește.
Atâtea vise spulberate, în anii ce-au trecut,
Amintiri date uitării către un nou început.
Timpul a trecut, în suflet mi-a lăsat o rană,
Cuvântul fericire nu mai știu ce mai înseamnă.
Un suflet rătăcit printre lacrimi e pustiu,
Căci fără tine-n viață nu pot să mai fiu viu…
Pierdut pe-o stradă pustie și întunecată,
Sunt doar un simplu bloc care e gata să cadă…

[Refren]
Pun amintiri pe foaie, parcă timpul s-a oprit,
Rănile mă dor de când ne-am despărțit.
Privirea ta o văd în nopțile pustii,
Iar glasul tău mă liniștește, aștept să revii.
Te-am iubit, tu nu știi cât mă doare…
Ai plecat, universul nostru moare…
Te-am iubit, însă totul este scrum,
Nu poți schimba nimic, e prea târziu acum.

[Strofa 2]
Când cartea este plină, iar cuprinsul este gol,
Când fața-mi zâmbește, însă lacrimile dor,
Când viața fără tine este doar un drum spre moarte,
Când te simt lângă mine, însă tu ești prea departe.
Vorbesc și cred în basme și destin,
Dar văd paharul gol și atunci când este plin.
Privirea ta, doar o icoană prețioasă,
În cartea vieții mele tu rămâi acea frumoasă…
Frumoasa ce la primul zâmbet mă seduce,
Plecarea ta în noapte mi-a lăsat în suflet o cruce.
Ai fost fructul interzis din care am gustat,
Acum fără tine totul e schimbat.
Cu toate că poate regretele sunt târzii,
Ele totuși nu există, aștept să mai revii.
Oricâte picături din roua dragostei am vărsat,
Rămâi iubita mea după care am visat.

[Refren]
Pun amintiri pe foaie, parcă timpul s-a oprit,
Rănile mă dor de când ne-am despărțit.
Privirea ta o văd în nopțile pustii,
Iar glasul tău mă liniștește, aștept să revii.
Te-am iubit, tu nu știi cât mă doare…
Ai plecat, universul nostru moare…
Te-am iubit, însă totul este scrum,
Nu poți schimba nimic, e prea târziu acum.

[Strofa 3]
Sunt rănit, vreau să-mi dai aripi să mă ridic,
Atunci când plâng, vreau să mă ajuți să nu mă împiedic.
Când sunt la pământ, tu să fii la cap mereu,
Când sunt izolat, tu să fii îngerul meu.
Când zilele senine încep a fi numărate,
Atunci când o-mbrățișare este cea ce ne desparte.
Aș vrea să pot să-ți spun doar un simplu TE IUBESC,
Aș vrea să poți să mă ierți, atunci când greșesc.
În fiecare zi îmi plâng greșelile făcute,
Emoțiile triste și clipele pierdute.
Un suflet înghețat, pierdut pe jumătate,
Inima mea între două vieți se împarte.
Închis într-un seif al dragostei fără lumină,
Și plâng și suspin… Și totul mă deprimă.
O poză-ntr-un sertar, o icoană pentru mine,
Au fost multe nopți senine, dar au rămas puține.

[Refren]
Pun amintiri pe foaie, parcă timpul s-a oprit,
Rănile mă dor de când ne-am despărțit.
Privirea ta o văd în nopțile pustii,
Iar glasul tău mă liniștește, aștept să revii.
Te-am iubit, tu nu știi cât mă doare…
Ai plecat, universul nostru moare…
Te-am iubit, însă totul este scrum,
Nu poți schimba nimic, e prea târziu acum.