Noi ne-am rătăcit seara trecând pe-alei
Printre flori de vis și vechi parfum de tei
Liniștea din noi se adună-ntr-un cuvânt
Spus de mii și mii de ori ca un legământ.
Eu te-am invitat pe-aceeași albă stea
Tu m-ai sărutat și am ajuns la ea
Amăgiți de vis între pământ și cer
Dezlegăm cuprinși de vrajă marele mister.
Tăcutele iubiri nici azi nu le-am uitat
Ne-ndrăgostim și-acum ca altădat’
Tăcutele iubiri ne cheamă și pe noi
Să trecem porți de vis doi câte doi.
Pași demult uitați se-adună pe alei
Cad și azi din nou tăcute flori de tei
Tu, iubire, tu, cu eternele povești
Cu sărutul ce mi-ai dat parcă te topești.
Pe aripi de vânt vin șoapte care spun
Cei ce s-au iubit se mai iubesc și-acum
Și ca-ntr-un ierbar aleea va păstra
Și urma ce-a lăsat iubirea mea și-a ta.
Tăcutele iubiri nici azi nu le-am uitat
Ne-ndrăgostim și-acum ca altădat’
Tăcutele iubiri ne cheamă și pe noi
Să trecem porți de vis doi câte doi.
Tăcutele iubiri nici azi nu le-am uitat
Ne-ndrăgostim și-acum ca altădat’
Tăcutele iubiri ne cheamă și pe noi
Să trecem porți de vis doi câte doi
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unor iubiri tăcute, dar intense, trăite în trecut. Vorbește despre reîndrăgostire și despre chemarea constantă a acestor iubiri de a retrăi momente magice.