Îs ca pe psihedelice, totu-i o iluzie,
dependent de starea de confuzie, parcă-i contuzie.
Toate se-aseamănă treptat,
și uneori te simți ca și deconectat de la perfuzie.
Am ceva planuri, vreau să le realizez treptat,
da tot primesc mereu reproșuri de căcat.
Cum c-aș fi o cauză pierdută și dacă dispar,
oricum n-o să-i pese nimănui și nu-i păcat.
Ce-i drept n-am avut prea mult impact,
mai pozitiv, nici nu cred că am rămas intact.
Pierdut mental și nu găsesc un punct de tact,
de care să mă sprijin și rămân tăcut, compact.
Acest shell a ceea ce am fost odată,
sau ce-am vrut să fiu și n-am devenit niciodată.
C-am abuzat de ce nu trebuia și-s conștient
că-n sinea mea am devenit total indiferent.
[de fel deficient de orice ține], de inteligență,
dar ce pot reține, mulți ce-au dat-o-n dependență.
Și alții care speră la independență prin îndepărtare,
acum știu lecția și-o pun în aplicare.
Îmi iau tălpășița ca la abdicare,
spre un punct în care nu-s forțat s-alerg pentru mâncare.
sau pentru bucurii la care sper s-ajung,
îmi car singur crucea, dă-mi o lance ca să mă străpung.
[x2]
S-a dus timpul de prostii, tre’ să mă retrag în umbră,
stai tu liniștit, că viața-i scumpă, totodată sumbră.
Nu-i o joacă de copii, crezi că-i joacă de emcee,
ia și joacă-l dacă știi, mare gamer vrei să fii…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă internă cu sentimente de confuzie, dependență și deziluzie. Artistul reflectă asupra impactului său negativ și asupra dorinței de a se retrage și de a găsi un sens în viață, simțindu-se pierdut și indiferent.