Viața a ajuns o scenă
Și toți oamenii actori
Pun noaptea capul pe pernă
Și visează doar comori.
Nu ne mai uităm la stele
În nopțile cu cer senin
Parcă ar fi de vină ele
Că tot mai răi devenim.
Ura și invidia
Au cuprins toată lumea
Zâmbim, suntem fericiți
Doar dacă suntem plătiți.
Ura și invidia
Au cuprins toată lumea
Zâmbim, suntem fericiți
Doar dacă suntem plătiți.
Doamne, ce vremuri ciudate
Nu mai știm să mai zâmbim
Văd doar fețe întunecate
Numai la bani ne gândim.
Nu ne mai uităm la stele
În nopțile cu cer senin
Parcă ar fi de vină ele
Că tot mai răi devenim.
Ura și invidia
Au cuprins toată lumea
Zâmbim, suntem fericiți
Doar dacă suntem plătiți.
Ura și invidia
Au cuprins toată lumea
Zâmbim, suntem fericiți
Doar dacă suntem plătiți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o societate dominată de ură și invidie, unde oamenii sunt preocupați doar de bani și au uitat de valorile umane. Versurile exprimă o dezamăgire față de vremurile actuale și o nostalgie pentru un trecut mai simplu.