În viață e mult mai bine
Ca să nu depind de nimeni
Să stau doar la mâna mea
Să nu depind de altcineva.
C-am văzut prea multe-n viață
Sunt oameni care te sapă
Când vrei ca să le faci bine
Ei vin cu răul după tine!
R: Pe cine, pe cine, pe cine nu lași ca să moară
El e primu’ om care îți face rău și te doboară
Că un om cu sufletul curat greu se mai găsește
Și numai poți să știi care ți-e prieten sufletește!
A dispărut sinceritatea
Și domină perversitatea
Ea domină, domină toate
Și numai e deloc dreptate.
Pot să mor pe drumul meu
Căci mi l-a dat Dumnezeu
Că mult mai bine mi-e așa
Să nu mă uit în urma mea!
R: Pe cine, pe cine, pe cine nu lași ca să moară
El e primu’ om care îți face rău și te doboară
Că un om cu sufletul curat greu se mai găsește
Și numai poți să știi care ți-e prieten sufletește!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirile din viață și despre importanța de a nu depinde de alții. Subliniază dificultatea de a găsi prieteni sinceri și impactul negativ al perversității asupra societății. În final, exprimă acceptarea destinului și preferința de a merge mai departe fără a privi înapoi.