Și iar e dimineața, încerc să văd prin ceață
În romanul nostru am ajuns abia la prefață
Alunecat pe gheață, derapajul e de la dor
Lovindu-mă de întrebări: „De ce dracu’ trebuie să îndor.”
Hai să ne vedem, să vorbim, da’ lasă acasă furtuna
Îmi spuneai soarele meu și m-ai făcut să arăt ca luna,
Nu-ți spun din nimic, tu tot urlii ca nebuna
Și zâmbetul tău de copil nu-mi mai colorează lumea.
Revino-ți, trezește-te la realitate, fată
Că te cerți cu mine doar ca-ți place ție să fii împăcată,
Dar să simți că te iubesc, nu tre’ să-ți spun de fiecare dată
Relația noastră e ca o floare și petale încep să cadă.
Eu sunt rădăcina care susține tulpina
Dar vina ta-i printre altele că mi-ai ignorat lumina
Mă caută eșecul, pe tine te caută vina
Poate am săpat prea adânc în relație și s-a surpat mina.
Refren:
Pleacă, vine, urlă, sparge, înjură, se strâmbă
Iar e furtună între noi doi
Plânge, se șterge, trântește, zâmbește
Se vede clar, că se schimbă clima între noi.
Pleacă, vine, urlă, sparge, înjură, se strâmbă
Iar e furtună între noi doi
Plânge, se șterge, trântește, zâmbește
Se vede clar, că se schimbă clima între noi.
–––––––––
Am scris multe capitole de sentimente și atașare
Orice carte e unică, dar vândută în mii de exemplare
Dar oare te doare când îmi implori ploi de iertare,
Într-o mare de scuze unde înot pan’ la ultima suflare?
Dar mi se pare că nu mă duc spre mal, atras spre larg
Uite-mă singur aici, nu văd urmă de catarg
Uită-te în ochii mei și zi-mi dacă vrei să mă retrag
Și atunci când încep să trag, să nu-mi pui te rog piciorul în prag.
Că eu tot stau și trag, tot înghit și fac
Tot mă zbat și mă razbat, să n-ai tu dureri de cap
Și de fapt ce am realizat? Că văd că trece timpul
În relația asta-s doi, adică eu, cu mine singur.
Dragostea asta, e cel mai puternic viciu
Tre’ să știu că sunt iubit, fără mă iubești ca sacrificiu
Așa că ia-mă de mână și dacă vrei, ramai cu mine
Sau du-te la altu’ dacă crezi că la el o duci mai bine.
Refren:
Pleacă, vine, urlă, sparge, înjură, se strâmbă
Iar e furtună între noi doi
Plânge, se șterge, trântește, zâmbește
Se vede clar, că se schimbă clima între noi.
Pleacă, vine, urlă, sparge, înjură, se strâmbă
Iar e furtună între noi doi
Plânge, se șterge, trântește, zâmbește
Se vede clar, că se schimbă clima între noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, plină de certuri și împăcări, unde unul dintre parteneri se simte singur și neînțeles. Metafora furtunii ilustrează instabilitatea emoțională și ciclicitatea conflictelor din cuplu, culminând cu o posibilă despărțire.