Spune gura satului
C-oi fi talpa Iadului
Că știu cântecele toate
Și-ndemn lumea la păcate,
Eu și cântecele mele
Tot îndemn lumea la rele.
Dar de ce oare să fiu
Că multe cântece știu?!
Eu pe omul necăjit
Totdeauna l-am crezut,
Rău la nimeni n-am făcut,
Nici nu am iubit prea mult.
Și-oi spune la lumea toată:
Chiar dac-am iubit vreodată
N-am lăsat donița seacă,
Nici copiii fără tată,
Ceaunul pe plită gol,
Nici femeia fără om.
Dar cei care m-or grăit
Multe rele-or mai făcut,
Și-au uitat păcate grele
Și le judecă pe-a mele,
Și-au uitat de mult și traiul
Și cred că-i așteaptă Raiul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea cuiva judecat de comunitate, în ciuda faptului că nu a făcut rău intenționat. Persoana se apără, subliniind că cei care o judecă sunt ipocriți și au uitat de propriile greșeli.