Trandafir, miros frumos,
Ce veste mi-aduci din jos?
– Eu ți-aduc o veste bună
Că badea zace de-o lună
Tot cu fața la perete,
Gurița arsă de sete,
Dar nu zace de beteag,
S-o-nsurat și nu-i e drag.
Ce-am auzit, măi bădiță,
Că ți-ai luat altă mândruță
Și-amu’ bei cu cana vin,
Sufletu-i amar pelin,
Te muncești bade-n zadar
Să faci din pelin zahar,
Că zaharu-i tot zahar
Și pelinu-i tot amar.
De când îți duc dorul, bade,
Nici focu-n vatră nu-mi arde,
Eu m-aplec ca să-l aprind,
Lacrimile-mi curg și-l sting,
Pun batista să le șterg,
Dar ele mai tare merg,
Pun mâna să le opresc,
Dar mai tare se opresc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei al cărei iubit s-a căsătorit cu alta. Ea își exprimă suferința și dorul, comparând amarul din sufletul ei cu pelinul, în timp ce el încearcă să transforme amarul în dulce, dar fără succes.