Câți flăcăi și-or luat cojoace
Toți ar vrea ca să mă joace,
Ușurică-s la jucat
Ca frunza la scuturat,
U, iu, iu și tot pe loc
C-am intrat și eu în joc,
Ardă-l focul, ciubotar,
Mi-o făcut papucii mari.
Strigătură:
Și-am să joc să-i rup de tot
Să-mi facă alții la loc.
Că mândruța nejucată
Ca grădina nesăpată,
Și mândruța ne-nvârtită
Ca grădina neplivită,
Eu tot joc și mă hurduc,
Badea doarme pe butuc,
Trei firuțe de trifoi,
Joacă bine fata, măi.
Strigătură:
Să nu zică, bade, hăi,
C-o jucat c-un măturoi.
Nici acela nu-i bădiță
Ce nu știe-a da guriță,
Nici aceea fată nu-i
Ce dă gura orișicui
În vârtejul jocului,
Eu n-o dau la orișicine
Numai badii că-i stă bine,
Bădiță ca al meu nu-i
Nici la Iași, nici la Vaslui.
Strigătură:
Nici la Iași, nici la Bacău,
Num-aicea-n satul meu,
Și aici cât oi căta
Nu găsesc ca bădița
Nici la lucru, nici la hori,
Nici la mândri ochișori.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată energică și pricepută la dans, care se bucură de atenția flăcăilor. Ea își exprimă afecțiunea față de bădița ei, considerându-l unic și de neînlocuit.