Pe pământ cine mă ține?
Cântecul cu vorbe bune
Și badea de lângă mine,
Drag mi-i cântecul și jocul,
Și bădița, ardă-l focul,
Cântecul mă-nveselește
Și bădița mă iubește.
Strigătură:
Mie jocul mult îmi place,
Nu știu cu badea ce-oi face.
Mi-o zis badea să nu joc
Până n-a fi grâul copt,
Pân’ la storsul vinului
Când oi fi nevasta lui,
Iaca vinul s-o gătit
Și tot nu m-am logodit.
Strigătură:
Ba și bruma o picat
Și tot nu m-am cununat!.
Bate vântul răcoros
Bădița nu s-o întors,
Vine postul lui Crăciun
Badea n-are suflet bun,
Câșlegile vin și trec,
Nu mai rabd să nu petrec.
Strigătură:
Jucați, fete și surori,
Flăcăii-s înșelători.
Și iar verde-a mărului,
Nu crede flăcăului,
Când zici că-i mai credincios
Atuncea-i mai mincinos,
Și mie mi-o zis vreo lună
Că mi-a pune-n cap cunună.
Strigătură:
Ard-o focul de cunună,
Că o pus-o-n cap cuciumă,
Decât c-un așa dușman
Mai bine mai joc un an.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dezamăgirea față de promisiunile neonorate ale băiatului iubit, preferând să se bucure de viață și de dans decât să se căsătorească cu el. Cântecul este un îndemn la bucurie și la neîncredere în promisiunile false.